Cel mai înduioșător DAR de Moș Nicolae pe care îl puteam primi …
La Letca Nouă acum am găsit de fapt o adevărată familie…
Acum vreo 2 ani când am ajuns ,,întâmplător” acolo, imediat ce am parcat mașina, vreo 6-7 copii au năvălit să cerșească…
Asta făceau ei toată ziua, stăteau la poarta bisericii și cerșeau … insistent ..
Nu, nu mergeau la școală.
Așa era normalitatea lor..
Acum normalitatea lor e alta.
Vin la masă la 12.00.
Mănâncă în liniște.
Apoi merg sa facă teme sau să învețe să scrie și sa citească…
Acum copiii știu să spună ,,mulțumesc”.
Și, ca intr-o familie, sunt întrebați: ,,Vă place?” ,,Mai vrei? Să îți mai pun puțină ciorbă?” ,,Mai vrei o bucata de pește?”..
Și, ca intr-o familie ei spun cu încredere: ,,Eu mai vreau pâine”…
Și, tot ca intr-o familie, pentru că unii nu își pot decoji portocalele se duc cu ele la preotul Mihai – sa le decojească el.
Așteaptă unul după altul. Și el le curăță portocalele cu răbdare, bucuros…
Și tu, privitorul, știi că și-ar putea și ei decoji portocala aceea.
Preferă însă, să il roage pe preot … pentru că e momentul acela când simt că cineva face un gest de bunătate special pentru ei…
Ieri eu am ajuns cu darurile ,,trimise de Moș Nicolae” fix când copiii erau la masă.
Am așteptat sa mănânce, apoi le-am dat darurile.
Dulciuri, biscuiți, fructe, șosete, un glob pe care să îl picteze ei singuri, un tablou din lemn pe care să îl picteze sau să îl deseneze ei cu setul de creioane carioca… – să nu fie totul ,,de-a gata” – să facă și ceva cu mâinile lor…
Toate oferite cu muuulte gânduri bune și cu multa iubire de tine și de mine, INIMILE BUNE din comunitatea noastră..
Au primt darurile cu atât de multă bucurie..
(Îți pun aici un filmuleț – doar să fii atentă/ atent la reacția lor când au aflat că își pot picta propriul tablou…)
Dar, știi ce a fost interesant?
Faptul că la final, când au plecat spre sala de lecții. . mi-au oferit la rândul lor, cel mai înduioșător dar pe care il puteau oferi…
🥰S-au oprit pe rând… să îmi ofere câte o îmbrățișare…
Se opreau și doar mă îmbrățișau..
Fără cuvinte…
Întorc și eu către tine îmbrățișările lor.
❤️ Și te invit să închizi ochii și să simți pentru o clipă bratele unui copil care te țin strâns- strans…
Și te invit să îi simți mulțumirea și iubirea nerostită…
Și, te invit să lași inima să se umple cu bucuria de a dărui dar și cu bucuria de a primi la rândul tău…
Îți multumesc pentru contribuția ta.
Sper sa mai reușim sa facem asa fapte bune❤️.
(Și, poate reușim impreuna sa facem în așa fel încât să primească și un program educational mai diversificat… – ca educația poate sa ii salveze…)
Te las cu gândul unuia dintre copii pe care îl auzi și în video: ,,Când să creștem mari o să știm că am pictat.”
Parafrazând… aș spune: când vor crește mari sigur își vor aminti că au primit BUNATATE de la cei care acum ii înconjoară dar și de la tine… om cu INIMĂ BUNĂ…
PS: Mare mi-a fost bucuria să văd că poartă ghetele pe care noi le-am dus…
Si…. daca vrei sa contribui si tu la urmatoarele fapte bune, apasa pe buton ca sa donezi sau redirectioneaza 3.5% din impozit.
